|
|
În vremuri în care firmele falimentează, afacerile merg mai prost, se fac disponibilizări de personal şi salariile scad, Igor Popa, managing partner Consult Group, crede că atunci când este vorba despre lecţii importante de învăţat din această criză, ar prefera să le numească „puncte strategice”, reguli pe care dacă le respecţi poţi rezista recesiunii. „Sunt acele reguli de care business-ul a uitat şi nu le-a implementat”.
În primul rând, formarea profesională continuă este o oportunitate. Văd lipsa de formare profesională continuă a angajaţilor, lipsa de investiţii în resurse umane şi lipsa atât a cadrului motivaţional din interiorul întreprinderii, cât şi a cadrului legal din exterior pentru ca angajatul să fie format. Cunoaştem foarte bine că în Europa, în ţările apropiate, aceeaşi România, orice angajat care este instruit pe parcursul activităţii sale în firmă este motivat prin faptul că compania poate să-i finanţeze studiile şi aceasta nu plăteşte impozite din suma pe care o cheltuieşte pentru instruirea angajatului. Dacă, de exemplu, se plăteşte 1000 de euro pentru studiile de masterat, apoi această sumă, de 1000 de euro, se exclude din baza impozabilă.
Există exemplul ţărilor vecine unde au fost introduse unele mecanisme, cum ar fi tichetele de studii, tichetele de masă şi tichetele cadou, care sunt nişte hârtii de valoare deductibile din baza impozabilă. Adică, pe de o parte, aşi vedea aportul politicului sau a factorilor de decizie în implementarea reformelor orientate spre motivare, astfel ca angajatul şi compania să se formeze continuu, iar, pe de altă parte, iniţiativa din interiorul întreprinderii, astfel ca angajatorul să nu se teamă să trimită angajatul la studii pentru că mai devreme sau mai târziu acest efort se va regăsi în companie.
În al doilea rând, este lipsa de sisteme de management implementate la standarde europene. Mă refer la managementul strategic, managementul financiar. Nu în ultimul rând, la managementul creanţelor. De ce nu? Acum cel mai actual este managementul creanţelor (drept al creditorului de a cere debitorului executarea unei obligaţii – Business Expert). Nemaivorbind de sistemul de management al calităţii prestării serviciilor, care trebuie să conchidă din alte sisteme.
Mă voi opri la managementul creanţelor, pentru că celelalte cred că sunt destul de clare. Managementul creanţelor presupune gestionarea eficientă a cash inflow (intrărilor de lichidităţi – Business Expert) întreprinderii şi cash outflow. O gestionare corectă a acestor fluxuri asigură ridicarea lichidităţii companiei şi micşorarea riscurilor. Dacă facem o paranteză şi ne gândim la potenţialele companii care vor supravieţui crizei, nu vom greşi dacă vom spune că vor fi anume acelea care au ştiut să ţină în hăţuri lichidităţile.
Orice investitor care vrea să vină într-o companie sau vrea să colaboreze cu o companie atrage atenţia la aceşti indicatori. Investitorii care vin în Moldova şi discută cu un potenţial partener pentru a lega o colaborare pun întrebarea: câţi bani lichizi ai? Şi atunci când aude această întrebare, moldoveanul de regulă îşi închipuie că este vorba despre cifra de afaceri, pe când, de fapt, investitorul are în vedere lichiditatea.
Multe companii care vor supravieţui crizei vor fi tocmai acelea care au lichiditate, nu acele care au apartamente construite, fie chiar o mie-două mii şi toate sunt proprietatea băncii, dar directorul companiei crede că sunt proprietate lui, neavând un management eficient.
Există mai multe metode de a gestiona efectiv debitele şi creditele dintr-o companie. Dacă ne referim la sistemul bancar, vreau să spun că contractele de creditare sunt la un nivel destul de primitiv. Contractele tipizate care au fost elaborate acum 6-10 ani s-au modificat foarte puţin, doar în partea acelor mici modificări care au avut loc în Codul Civil şi atât. Pe când sistemul nostru legal permite inserarea unor clauze, nu pur juridice, dar a unor clauze care vin din managementul riscului, cum ar fi, de exemplu, în cazul în care debitorul nu-şi întoarce datoria la bancă ea este externalizată către o companie de avocaţi care percepe un procent anumit. Niciodată nu am putut să înţeleg de ce bancherii din Moldova refuză ofertele unor companii de colectare a debitelor.
Avem şi noi un departament care se ocupă de aceasta. Vine avocatul de la noi şi îi propune: aveţi de colectat un debit, daţi-ni-l nouă şi vi-l recuperăm. Enumeră clar prin puncte ce avantaje are el. În primul rând, nu are costuri fixe. Adică, dacă angajezi un jurist să se ocupe de dosarele acestea, trebuie să-i plăteşti salariu, eventualele litigii de muncă, Juriştii sunt deştepţi, mai pot da banca în judecată. În afară de aceasta se ştirbeşte imaginea băncii, pentru că juristul când sună se prezintă din partea băncii şi atunci clientul crede că este forţat să dea banii. Companiile terţe oferă aceste servicii după principiul, s-a întors debitul, ne plăteşti, nu s-a întors – nu plăteşti nimic.
Un mare accent punem pe soluţionarea extrajudiciară. Nu în judecată, care costă timp şi bani. Plăteşti la stat 3%, aştepţi ore în şir prin coridoare, plăteşti juriştii băncii, procesele durează, ai emoţii negative, la adunare probabil managementul timpului nu se duce, pentru că la adunări în bănci 80 la sută se discută dosarele problematice.
Este altceva că atunci când angajezi un furnizor de servicii, acelaşi avocat, trebuie să-l verifici foarte bine, să vezi cine este şi să construieşti o relaţie de lungă durată, să ai încredere pentru că nu poţi cu oricine să închei un contract, de aceasta poate şi băncile nu merg deschis la colaborare.
În al treilea rând, lipsa managementului proiectelor în companiile din Republica Moldova. Am observat doar câteva companii de la noi care lucrează după proiecte.
Managementul proiectelor presupune câteva subpuncte simpatice, cum le numesc eu, care dacă le aplică corect întreprinderea nu poate să aibă insucces. De la orice idee care apare într-o întreprindere şi devine o oportunitate, ea se transformă automat într-un proiect. Se face o fişă de prezentare a proiectului şi acolo se scrie numărul proiectului, iniţialele autorului, iniţialele proiectului şi data. Acest număr se înregistrează în companie. După număr urmează prezentarea succintă a proiectului. Urmează obiectivele proiectului. Echipa de proiect şi rolul fiecăruia. De foarte multe ori la noi se discută haotic la orice şedinţă. Am fost martorul diagnosticului unei întreprinderi din Republica Moldova, când la şedinţă se vorbea despre lucruri total diferite şi pe care lumea, jumătate dintre care nu avea agendă, sunt sigur că le-a uitat când a ieşit din sală.
Eu personal aplic practica proiectelor şi m-am convins că este foarte eficientă. Managementul proiectului este un mecanism de rezolvare a problemelor, de la idee până la soluţionarea lor definitivă, de o echipă din care fac parte atât angajaţi ai firmei, cât şi colaboratori externi. Cel mai important în proiect este să se distribuie rolurile şi responsabilităţile.
Punctul patru şi foarte important este accesarea fondurilor de finanţare alternative şi netradiţionale. În Republica Moldova s-a format un stereotip de finanţare bancă-firma şi atât. Sunt foarte rare cazurile de parteneriat cu investitori. Unele din metodele alternative de finanţare ar fi aşa-numita „echitate privată”. Acest sistem este o varietate a acţionariatului. El poate fi sub formă de societate pe acţiuni, poate fi sub formă de organizaţii obşteşti, chiar sub forma unui parteneriat. Poate îmbrăca diferite forme, dar până la urmă esenţa constă în faptul că mai mulţi investitori sau businessmeni se adună împreună pentru a realiza un obiectiv, fiecare investeşte suma disponibilă, respectiv are cota de participare.
O metodă interesantă este ventures capital, ceea ce înseamnă companii cu capital de risc. În Republica Moldova avem un precedent foarte frumos când o companie vinicolă a făcut un parteneriat de ventures capital cu un fond de investiţii. Fondurile acestea de investiţii preponderent americane au obiectivul de a găsi companii vulnerabile, care au logistică foarte bună, care au active impunătoare, lucrează ca albinuţele, dar care nu au profit, nu au piaţă de distribuţie şi relaţii. Cât de straniu ar părea sunt investitori care caută companii cu puncte de acestea critice şi de aceasta se numeşte capital de risc pentru că ei intră în companie cu o cotă de participare nu mai mare de cea de control, de regulă 20-30%. Adică îi permit acţionarului care solicită finanţarea să rămână stăpân pe afacere. Ei vin cu bani ieftini, cu reţea de distribuţie în afara ţării, vin cu tehnologii moderne şi un standard excelent de management. Managementul general sunt oamenii lor, care impun un anumit model de conduită şi de activitate în continuare. Cu părere de rău multă lume din Republica Moldova nu cunoaşte acest fel de finanţare.
Un model eficient ar putea fi parteneriatul public-privat între investitori, locali sau străini, şi autorităţile municipale sau de stat. Un exemplu elocvent îl constituie contractul semnat de Primăria Chişinău şi o firmă italiană care va investi 200 milioane de euro în construcţia unei uzine de prelucrare a deşeurilor din Chişinău.
Nu înţeleg de ce nu aplicăm metoda de concesionare pentru a revigora unele domenii, ca, de exemplu, parcul de troleibuze din Chişinău. În nici un caz nu trebuie de vândut, mai ales la preţuri derizorii, ci concesionat şi puşi nişte indici de performanţă între investitori şi primărie. Legea ne permite, de ce nu facem acest lucru ? De ce nu aplicăm aceste metode netradiţionale şi alternative?
În condiţiile în care companiile din Moldova, mediul de afaceri şi mediul public vor lua în considerare aceste lucruri de care am vorbit, sunt sigur că efectele crizei în scurt timp vor fi diminuate.
http://www.businessexpert.md/index.php?r=6&s=1926
 Noua guvernare intenţionează să implementeze o serie de reforme în domeniul justiţiei, cea mai controversată fiind lichidarea instanţelor judecătoreşti economice. Ministerul Justiţiei, Alexandru Tănase, a declarat că lichidarea instanţelor economice ar duce la modernizarea justiţiei, dar şi la eliminarea corupţiei, deoarece „la aceste instituţii hotărârile pot fi cumpărate”.
FLUX vă propune opiniile unor oficialităţi în acest domeniu precum şi ale reprezentanţilor societăţii civile. Întrebarea pe care le-am pus-o intervievaţilor a fost: „Credeţi că lichidarea instanţelor de judecată economice este o soluţie pentru sistemul judecătoresc din Moldova?”
 Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Nicolae Clima:
În mod prioritar, ar trebui să fie formate şi nişte colegii specializate
Consiliul Superior al Magistraturii a primit proiectul de lege cu privire la modificarea unor acte legislative, ce ţine, în principiu, de lichidarea sistemului de instanţe economice. Este vorba de trei instanţe: Judecătoria economică de circumscripţie, Curtea de Apel Economică şi Colegiul economic al Curţii Supreme de Justiţie. Acest proiect se află acum în lucru şi este preconizat pentru discuţii şi examinare şi expunerea opiniilor în cadrul şedinţei CSM, care este preconizată pentru 29 octombrie.
Sunt diverse argumente: pro şi contra. Înţeleg intenţia autorilor de a eficientiza activităţile. Ca preşedinte al consiliului, pot să spun că sunt unele chestiuni ce ţin de organizarea examinării sau de examinarea unor dosare în judecătoriile economice.
Nu trebuie să uităm de faptul că, pe lângă litigiile de ordin general, pur economic, cum le zice noi, după subiect al activităţii de antreprenoriat, există şi litigii specifice, cum ar fi insolvabilitatea sau lichidarea întreprinderilor. Astfel de litigii sunt specifice şi, în cazul lichidării, în mod prioritar ar trebui să fie formate, obligatoriu, şi nişte colegii specializate în cadrul curţilor de apel, colegii comerciale sau comercial-economice, care să examineze chestiuni foarte specifice actualelor instanţe economice. Acest specific ţine de procedura examinării, durata de examinare, deoarece procedura de insolvabilitate poate să dureze uneori şi câte opt ani. Şi procedurile de lichidare a întreprinderilor au un specific aparte. Astfel, golul care va apărea după lichidarea instanţelor de judecată cu profil economic trebuie să fie umplut prin crearea unor colegii specializate în cadrul curţilor de apel. În multe ţări europene există instanţe economice sau sistemul de arbitraje comerciale. Sunt nişte proceduri speciale, de care trebuie să ţinem cont.
Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Ion Muruianu:
A refuzat să discute, sugerându-ne să-l abordăm pe Nicolae Clima.
 Gheorghe Amihalachioae, preşedintele Baroului Avocaţilor din Moldova:
S-a făcut – şi asta au lucrat tot băieţii, tot judecătorii – au lăsat numai circumscripţia Chişinău
Noi suntem pentru şi am optat pentru lucrul ăsta. Acum, totul este concentrat la Chişinău, în mâinile unei grupări restrânse de judecători, care s-au îmbogăţit. Nu poate să vină lumea din Cahul, din Vulcăneşti, de peste tot în Chişinău. La început, era preconizată înfiinţarea judecătoriilor de circumscripţie, acolo unde au fost tribunale. Trebuiau să fie cinci în total. S-a făcut – şi asta au lucrat tot băieţii, tot judecătorii – au lăsat numai circumscripţia Chişinău. Aşa spun ei: Judecătoria economică circumscripţia Chişinău. Da de ce circumscripţia Chişinău examinează dosarele, din toată Moldova? Noi, cei care ne întâlnim în fiecare zi cu astfel de cazuri, clar că suntem împotrivă. De ce judecătoriile de drept comun n-ar putea să examineze un conflict de interese economic a două firme? Când o să ajungem la instanţe de judecată specifice, vreau să vă spun că noi am avut, ieri şi astăzi (marţi şi miercuri, 20 şi 21 octombrie – n. a.), un seminar, la care au participat doi judecători de la Judecătoria federală a Germaniei, inclusiv un preşedinte al Colegiului Judecătoriei federale din Germania. Ei au spus că au acolo, da numai la Judecătoria federală – prima dată am auzit şi eu, n-am ştiut – judecători şi completul de judecată care examinează litigiile cu privire la unele categorii de dezvoltare în ceea ce priveşte dreptul la proprietatea intelectuală. Hai să facem şi noi lucrul acesta, dar îl facem numai la Curtea Supremă de Justiţie. Căci, dacă noi nu avem mai multe curţi, trebuie ca toate cele de drept comun să examineze şi litigiile acestea economice. Că noi le numim economice, dar ele sunt, de fapt, de relaţii civile. Ele sunt prevăzute şi dirijate de Codul civil. De ce trebuie noi numaidecât să le examinăm numai aici, la Chişinău? Ca să vorbim mai simplu: luaţi toată componenţa judecătoriilor economice, atât de circumscripţie, cât şi Curtea de Apel şi o să vedeţi cine-s judecători acolo… sunt cazuri când au fost numiţi în Chişinău, la judecătoriile sectorale, şi ei câte două-trei luni nu s-au prezentat la lucru, fiindcă aşteptau să fie transferaţi la judecătoria economică. De ce? Fiindcă acolo e potenţialul economic şi acolo se poate de făcut bani.
 Preşedinte Asociaţiei Juriştilor Creştin Democraţi, Radu Buşilă:
Un fel de răfuială cu judecătorii care nu au dat curs unor „solicitări” mai puţin legale ale unor foşti avocaţi
În opinia noastră, desfiinţarea instanţelor economice nu este cea mai bună soluţie pentru reformarea sistemului judecătoresc din Republica Moldova.
În primul rând, transferarea cauzelor economice către judecătoriile de drept comun ar implica resurse financiare nejustificate pentru mutarea judecătorilor.
În al doilea rând, problema corupţiei din sistemul judecătoresc prin simpla transferare a locului examinării cauzelor economice nu va dispărea, ci, dimpotrivă, în raioane, acolo unde Centrul pentru Combaterea Infracţiunilor Economice şi a Corupţiei ajunge mai greu, nivelul corupţiei poate creşte.
În acelaşi sens putem spune că judecătorii Curţii de Apel Economice niciodată nu vor merge să muncească în raioane. Deci, o mare parte dintre judecători se vor concedia şi se vor recalifica, probabil, în avocaţi. Astfel, statul va pierde unii dintre cei mai buni specialişti din domeniu şi toată investiţia umană făcută până acum.
Cunoaştem o serie de state europene în care este consacrat principiul divizării cauzelor economice şi acolo nu există nicio problemă. Din discuţiile cu unii judecători din instanţele vizate, am constatat că această reformă ar fi, de fapt, un fel de răfuială cu judecătorii care, judecând unele cauze economice, nu au dat curs unor „solicitări” mai puţin legale ale unor foşti avocaţi, actualmente înalţi demnitari.
Credem că soluţiile privind reformarea sistemului judecătoresc trebuie căutate în aria pregătirii etico-profesionale a judecătorilor, unde un rol deosebit trebuie să-l joace Institutul Naţional de Justiţie, aflat în subordinea Ministerului Justiţiei, iar studiul aprofundat al legislaţiei europene să constituie o prioritate.
De asemenea, o remunerare adecvată şi asigurarea condiţiilor decente de trai trebuie asigurate de stat, iar activitatea operativ-investigativă din partea instituţiilor de drept trebuie să fie profesionistă, să asigure la timp identificarea şi tragerea la răspundere penală a judecătorilor care încalcă legea.
 Igor Popa, managing partner „Consult Grup”:
Ar fi mai benefic de a facilita şi de a promova instituţia medierii
În opinia noastră, lichidarea instanţelor specializate, în special, a instanţelor economice, nu este necesară, deoarece instanţele judecătoreşti economice au o arie de activitate specializată, iar în cazul în care toate litigiile economice vor fi transferate către judecătoriile de drept comun, atunci rata eficientizării activităţii judecătoreşti se va diminua.
Noi considerăm că ar fi mai benefic de a facilita şi de a promova instituţia medierii pentru a rezolvarea litigiilor în faza amiabilă, încât nici judecătoriile economice nu vor fi supraîncărcate cu dosare, a căror soartă putea fi decisă între părţi şi nici părţile implicate în conflict nu vor mai trebui să cheltuiască bani şi timp. Taxa de stat, care, conform Legii privind taxa de stat, este 3 la sută din suma litigioasă, de exemplu, din suma de 10.000 de lei, reclamantul va trebui să achite o sumă de 300 de lei doar pentru a putea iniţia procedura în instanţa de judecată.
Uneori, soluţionarea litigiilor în instanţa de judecată poate dura şi câţiva ani, iar persoana lezată în drepturi poate pierde atât venitul obţinut, cât şi cel ratat.
În ceea ce priveşte desfiinţarea instituţiei notarilor de stat, suntem de părerea că, deşi lichidarea acestei instituţii va duce la optimizarea unor cheltuieli publice, există şi riscul ca tarifele existente pentru serviciile notariale să fie majorate. Ca rezultat, tot cetăţeanul va fi cel care va suporta aceste cheltuieli suplimentare. Nimeni nu are dreptul să stabilească preţurile serviciilor notarilor privaţi. Atenţie mare la persoanele socio-vulnerabile. Acestea vor plăti sume enorme pentru a putea să-şi vândă bunurile.
În final, suntem de părerea că, până la adoptarea acestor reforme, ar trebui să fie analizate toate variantele posibile, cu implicarea atât a societăţii civile, cât şi a experţilor locali şi internaţionali.
 Autorităţile ar întreprinde mai multe măsuri pentru reglementarea şi pedepsirea preluării informaţiei fără citarea sursei, dacă jurnaliştii ar sesiza asemenea cazuri, consideră reprezentanţii „Consult Group”.
Participanţii la dezbaterile organizate recent de compania de consultanţă în afaceri „Consult Group” au menţionat că principalele probleme care apar în lupta cu furturile on-line sunt ineficienţa şi imperfecţiunile legislaţiei în acest domeniu, precum şi lipsa resurselor financiare. În opinia directorului agenţiei de presă „Info-Prim Neo”, Valeriu Vasilică, cele mai afectate de deficienţele legislative în domeniu sunt agenţiile de presă. „Legea 293 cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe prevede că simpla informare nu cade sub incidenţa prezentei legi. Ştirea este, de multe ori, văzută ca o simplă informare şi preluarea ei fără citarea sursei nu poate fi pedepsită. Eu cred că anume agenţiile de presă sunt cele mai puţin protejate de prevederile acestei legislaţii, deoarece principalul produs al acestora este ştirea”, a precizat Valeriu Vasilică. În opinia directorului „Info-Prim Neo”, legislaţia ar trebui să conţină prevederi aparte pentru fiecare gen jurnalistic, deoarece furtul on-line în domeniul mass-media ar trebui să beneficieze de o atenţie deosebită.
Practica internaţională prevede efectuarea expertizei asupra formei de exprimare pentru a demonstra „furtul” jurnalistic
Reprezentanţii mai multor instituţii de presă susţin că lipsa resurselor financiare reprezintă un alt impediment pentru a angaja experţi şi jurişti pentru a demonstra în instanţa de judecată că un material jurnalistic a fost plagiat. În context, o altă problemă semnalată de jurnalişti este faptul că, de multe ori, portalurile informative schimbă forma frazelor în materialul jurnalistic preluat şi atunci este foarte dificil să demonstrezi în instanţa de judecată actul de plagiere.
Participanţii la dezbateri au menţionat că, în conformitate cu practica internaţională, în asemenea cazuri se efectuează expertize asupra formei de exprimare pentru a demonstra „furtul” jurnalistic. În Republica Moldova însă, nu există asemenea experţi. Ca rezultat, portalurile informative care preiau anumite materiale jurnalistice fără a indica sursa obţin venituri din publicitate şi vizualizări fără a depune efort intelectual şi fără a avea cheltuieli.
La rândul lor, reprezentanţii organizaţiilor media susţin că această problemă ar putea fi soluţionată dacă ar exista o instituţie care ar apăra interesele jurnaliştilor în asemenea cazuri. Reprezentanţii societăţii civile atenţionează asupra faptului că, deşi Consiliul de Etică din cadrul Uniunii Jurnaliştilor ar trebui să exercite asemenea atribuţii, această instituţie rămâne a fi una nefuncţională.
Este nevoie de un consiliu de etică funcţional
 Redactorul portalului informaţional economic „Business expert”, Vlad Bercu, a menţionat că problema referitoare la schimbarea legislaţiei în vederea reglementării furtului on-line poate fi soluţionată doar prin implicarea specialiştilor în domeniu, iar crearea unui consiliu de etică funcţional ar reprezenta un prim pas în acest sens.
Jurnalista Irina Bargan a informat reprezentanţii mass-media că principalele măsuri care urmează a fi întreprinse de autori pentru prevenirea furtului intelectual sunt semnătura autorului, utilizarea semnului copyright (litera C inclusă într-un cerc) şi indicarea datei exacte când a fost publicat materialul.
Potrivit managing partener „Consult Group”, Igor Popa, principala problemă în cazul preluării informaţiei fără citarea sursei este faptul că jurnaliştii nu apelează la instituţiile de resort pentru a-şi apăra dreptul de autor. „Aceste cazuri nu vor apărea dacă jurnaliştii vor avea iniţiativa de a acţiona în judecată. Prietenia dintre colegi e una, iar businessul e altceva. Ei trebuie să înţeleagă că ei fac ştirea, investesc muncă intelectuală şi trebuie să lupte pentru a le fi recunoscute drepturile de autor”, a declarat Igor Popa.
Legislaţia prevede pedepse aspre pentru furtul proprietăţii intelectuale
Una dintre soluţiile propuse de reprezentantul „Consult Grup” în vederea contracarării furturilor on-line este oferirea jurnalistului a posibilităţii de a apela la expertul companiei de hosting pentru a stabili ora exactă când a fost postat materialul jurnalistic. De altă părere însă, este bloggerul Vasile Găluşcă, potrivit căruia, din punct de vedere tehnic, acest lucru este imposibil. „De exemplu, noi am publicat un material în exclusivitate şi, după cinci minute, acesta apare pe un alt site şi noi nu putem demonstra nimic, deoarece sistemul tehnic al companiei de hosting a fost creat în aşa mod, încât ora la care este publicată ştirea poată fi modificată”, a precizat Găluşcă.
 Referindu-se la lipsa resurselor financiare pentru a apela la un jurist, Igor Popa susţine că există posibilitatea stabilirii unei înţelegeri dintre jurnalist şi avocat, care ar permite ca banii pentru serviciile oferite să fie achitaţi după ce vor fi obţinute în urma procesului de judecată compensaţiile pentru încălcarea dreptului de autor. Pentru a fi mai convingător, reprezentantul „Consult Group” a invocat prevederile legislaţiei referitoare la pedepsirea persoanelor vinovate de aceste încălcări. „Se pot obţine chiar şi câştiguri pecuniare din lupta împotriva furtului de pe internet. Încălcarea dreptului de autor se pedepseşte cu amenzi de la 800 până la 5.000 unităţi convenţionale pentru persoane fizice şi de la 2.000 până la 10.000 de unităţi convenţionale pentru persoane juridice. Instanţa de judecată poate să oblige instituţia sau persoana care a încălcat dreptul de autor să achite compensaţii în mărimi ce variază între 500 şi 500.000 de lei pentru recuperarea pierderilor suportate de către persoana care a apelat la instanţa de judecată. O altă pedeapsă este privarea de libertate, pe un termen de la 3 până la 5 ani. Deci, putem observa că, prin eforturi comune, putem să luptăm împotriva furtului on-line şi persoanele care au recurs la asemenea încălcări să fie pedepsite destul de aspru. Nu trebuie să privim indiferent acest fenomen, pentru că în ultima perioadă se observă o intensificare a acestuia şi consecinţele furtului on-line ne afectează pe toţi”, a atenţionat Igor Popa.
Nici un jurnalist nu a apelat la instanţa de judecată pentru a-şi apăra drepturile de autor
Juristul Departamentului drepturi de autor şi drepturi conexe din cadrul Agenţiei de Stat pentru Proprietate Intelectuală, Sergiu Branza, a declarat că nu a fost înregistrat niciun caz în care jurnaliştii ar apela la instanţa de judecată pentru a-şi apăra dreptul de autor. „Datele noastre atestă că, până în prezent, au fost înregistrate 80 de cazuri când s-a apelat la instanţa de judecată pentru încălcarea dreptului de autor. Cel mai mult a avut de suferit un băiat, care a fost condamnat la 3 ani de închisoare pentru descărcarea melodiilor mp3 de pe internet. În ceea ce priveşte încălcarea dreptului de autor în domeniul mass-media, eu cred că aceste cazuri ar trebui soluţionate în faza prelitigioasă. Ar trebui să existe o instituţie care ar reprezenta interesele jurnaliştilor pe lângă instituţia de mediere în cazul încălcării drepturilor de autor. Nu cred că instanţa de judecată reprezintă cel mai bun loc pentru soluţionarea unor astfel de cazuri, pentru că se ştie foarte bine că judecătorii noştri sunt şi aşa supraîncărcaţi cu dosare”, a precizat Sergiu Branza.
„Consult Group” reprezintă un grup de companii de consultanţă, avocatură şi audit din Europa Centrală şi Republica Moldova, cu o echipă de peste 200 de consultanţi şi cinci parteneri.
http://www.flux.md/articole/7963/
Copierile sau compilările de produse jurnalistice din internet au devenit un fenomen permanent şi de proporţii ingrijorătoare, au semnalat mai mulţi reporteri şi manageri ai unor agenţi de presă şi publicaţii electronice în cadrul dezbaterii publice întitulată semnificativ „De ce se fură în on-line-ul moldovenesc” şiorganizată de compania de consultanţă în afaceri Consult Group, notează Info-Prim Neo.
Directorul Info-Prim Neo, Valeriu Vasilică, a spus că, în foarte multe cazuri, ştirile Agenţiei sunt preluate neautorizat sau „şmechereşte”, prin încălcarea normelor morale, profesionale, legale. Aceasta aduce instituţiei mari prejudicii economice şi de imagine. „De fapt, se fură, ca în codru, produsul Agenţiei, creat prin efort intelectual şi cu cheltuieli importante de resurse, se atentează la dreptul de autor”, a precizat Valeriu Vasilică. De cele mai multe ori, preluările au scop, declarat sau nedeclarat, de profit. El afirmă că toate acestea se întâmplă, inclusiv din cauza legislaţiei confuze în domeniu, care, printre altele, nu protejează dreptul de autor în cazul ştirilor. Potrivit lui, legiutorul foloseşte noţiuni inadecvate şi neprofesioniste, definind ştirile dpret „noutăţi ale zilei” sau „noutăţi cu caracter de simplă informare”.
Valeriu Vasilică a spus că furturile din internet au ajuns să îngrijoreze serios şi „casele mari” din domeniu. Spre exemplu, prestigioasa Agenţie Associated Press, şi-a făcut publică intenţia de a identifica utilizatorii care copie sau compilează informnaţiile, elaborând şi o strategie prin care intenţionează să-şi recupereze audienţa, dar şi veniturile, drastic diminuate de concurenţa site-urilor gratuite de ştiri.
Irina Bargan, jurist-expert în prorietatea intelectuală de la Consult Group, a spus că R. Moldova a aderat la Convenţia de la Berna şi legislaţia existentă în Moldova apără drepturile de autor. „Însă legislaţia nu protejează noutăţile cu caracter de informare a publicului. Se consideră, precum e scris şi în Constituţie, că prin difizarea, inclusiv preluarea lor, se asigură accesul la informaţie a publicului. La rândul lor, autorii ştirilor afirmă că nu este vorba despre „o simplă informare”, ci despre un produs, realizat, ca oricare altă operă prin efort intelectual. Confuzia se produce la nivelul interpretării normelor legislative, or, legea nu protejează ideea ci forma de realizare a acesteia. Respectiv, ştirea trebuie protejată ca formă concretă de expunere a unei noutăţi”, a afirmat Irina Bargan. Potrivit ei, protejarea produselor jurnalistice este o problemă globală şi de acest fapt sunt preocupaţi şi ziariştii din alte ţări. De exemplu, în Federaţia Rusă a fost elaborat şi un proiect de lege în acest sens, care a trezit mari discuţii în controversă.
Igor Popa, avocat şi managing partener la Consult Group, a îndemnat jurnaliştii să respecte şi ei aunumite reguli prevăzute de legislaţie, pentru ca ştirile on-line şi alte genuri de producţie jurnalistică să intre sub protecţia dreptului de autor. Astfel, fiecare ştire urmează să fie semnată, să fie indicate ora, yiu, luna şi anul difuzării, precum şi să fie utilizat semnul copyright-ului, litera latină C, luată într-un cerc.
De asemenea, Igor Popa a sugerat jurnaiştilor să iniţieze cazuri, inclusiv pe cale judiciară, dar nu numai, atuncă când le sunt lezate drepturile prin furturi. „În ansamblu, pot să confirm că legea privind protejarea dreptului de autor este funcţională. În instanţele de judecată au existat vreo 80 de dosare privind însuşirea drepturilor de autor. Era vorba de furturi sau plagiat a pieselor mizicale, filmelor. Au fost aplicate amenzi, chiar şi pedepse penale. Cunosc un caz, când o persoană a fost privată de libertate pe un termen de trei ani. Însă până acum nu a fost nici un dosar care să vizeze producţia jurnalistică. Cred că şi jurnaliştii ar trebui să dea dovadă de mai mult spirit combativ şi să se consolideze când e vorba de apărarea drepturilor lor de autor”.
Sergiu Brânză, jurist coordinator la departamentul drepturi de autor şi drepturi conexe al Asociaţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) a declarat că legislaşţia privind protejarea drepturilor de autor este flexibilă, poate şi trebuie modificată când se modifică realităţile. El, de asemenea, a invitat jurnaliştii să vină cu propuneri de modificări, ca ştirile să fie protejate.
Vlad Brercu, de la publicaţia electronică Busines-Expert şi Doina Costin de la Centrul pentru Jurnalism Independent, au pledat pentru implicarea mai activă a societăţii civile în soluţionarea problemei, inclusiv prin reanimarea activităţii consiliului de etică din breaslă şi crearea unor structuri noi în acest domeniu.
Organizatorii dezbaterilor s-au declarat disponibili să acorde jurnaliştilor suport juriduc şi metodologic în promovarea celor mai rezonabile soluţii care vor fi expuse pe parcurs.
Consult Group reprezintă un grup de companii de consultanţă, avocatură şi audit din Europa Centrală şi R. Moldova. Are experienţă de 6 ani în domeniul juridic, taxe, audit. În 2008 cifra de afaceri a depăţit suma de 1 mln dolari. Printre clienţi se numără companii multinaţionale din Europa Centrală, în special România, SUA şi ţările CSI.
http://www.info-prim.md/?x=&y=26321
|
|
